Cancerul de prostata

Liga Română de Cancer estimează că în România sunt diagnosticate anual 177 de cazuri noi de cancer de prostată şi că aproximativ 7,3% din bărbati mor anual din această cauză. Cancerul de prostată reprezintă a doua cauză de deces prin cancer după cancerul pulmonar.

Simptome şi Diagnostic

Antigenul specific prostatic (PSA) este cel mai bun instrument disponibil pentru detectarea cancerului de prostată în stadii precoce, deci curabile.

Testul măsoară nivelul PSA în sânge. Celulele prostatice neoplazice produc în exces această proteină, determinând cresterea nivelului PSA în sânge.

Totuşi metoda nu poate diferenţia creşterile PSA datorate cancerului de cele de alte cauze cum ar fi infectiile sau ejacularea recentă. Cancerul de prostată evoluează lent şi fără simptomatologie în stadiile iniţiale.

Semne de alarmă pot fi dificultatea sau durerea la urinare, urinarea frecventă, mai ales nocturn, prezenta sângelui în urină sau spermă. Durerile lombare, toracice, pelviene sau la nivelul coapselor pot semnaliza că a apărut diseminarea la nivelul coastelor, pelvisului sau altor oase. Toate aceste simptome pot totusi avea şi alte cauze cum ar fi infectia sau adenomul de prostată sau cresterea de volum a prostatei, rezultat firesc al procesului de îmbătrânire.

Medicul va suspecta prezenta cancerului de prostată dacă la tuseul rectal (manevra efectuată cu mănusi verificând conturul peretelui rectal) va descoperi prezenţa unui nodul sau a altor neregularităţi prostatice.

După descoperirea unui nodul se practică de obicei o biopsie (prin care se prelevă material tisular prostatic care va fi examinat la microscop).

Societatea Americană de Cancer recomandă efectuarea anuală a tuseului rectal la bărbaţii peste 50 de ani şi de asemenea efectuarea anuală a unui test PSA.

În prezent se dezbate încă dacă bărbaţii de vârstă susceptibilă (în general peste 45 ani) ar trebui supusi unui screening pentru cancerul de prostată, din

Controversele cu privire la screeningul de rutină sunt întretinute de mai multi factori, inclusiv de faptul că testele obisnuite pentru PSA nu sunt totdeauna un indicator sigur iar screeningul de masă presupune costuri apreciabile.

Un studiu de proportie efectuat în Quebec-Canada şi încă două studii importante aflate în derulare în SUA şi Europa ar putea clarifica aceste aspecte.

În plus, progrese recente ar putea duce curând la promovarea unor teste pentru leziunile prostatice precanceroase.

Aceste teste vor putea face diferenţa dintre celulele cu acid dezoxiribonucleic (ADN) normal şi cele cu ADN neoplazic. Astfel de teste vor putea semnala medicului predispoziţia de a dezvolta cancer de prostată cu mult înainte de apariţia celulelor canceroase detectabile.

Tratament

Cancerele localizate pot fi tratate cu hormoni antitumorali sau medicamente citostatice, care reduc tumora prostatică şi suprimă capacitatea acesteia de metastazare (invazie în ţesuturile înconjurătoare). Anumite medicamente pot încetini evoluţia cancerului după ce a depăşit glanda prostată.

În multe cazuri prostatectomia (rezecţia chirugicală a prostatei) este frecvent asociată cu radioterapia. Totusi această operatie poate determina impotentă şi inconţinentă urinară. O alternativă a acestui tratament este brahiterapia sau terapia cu implante radioactive, în care o sursă cu iod radioactiv este inserată în prostată. Procedeul, efectuat sub anestezie, protejează tesuturile sănătoase şi învecinate şi pare a fi la fel de eficient ca şi interventia chirurgicală în stadiile precoce de cancer.

La bărbaţii de peste 70 de ani boala progresează adesea atât de lent încât decesul e determinat de alte cauze înainte ca simptomele cancerului de prostată să devină importante. Din acest motiv unii medici consideră că la pacientii din această grupă de vârstă se poate renunta la interventia chirurgicală sau la tratamente

Cancerul de prostată este o maladie malignă a glandei prostatice, un organ de mărimea unei nuci situat sub vezica urinară la bărbati. Glanda prostată înconjoară uretra, prin care trece urina din vezica urinară în timpul urinatului.

Factori de risc

Mecanismul specific care duce la apariţia cancerului de prostată este încă necunoscut dar au fost identificaţi unii factori de risc. Incidenţa creşte odată cu vârsta. Cancerul de prostată apare rar sub vârsta de 40 de ani şi este cu precădere o boală a bărbatului după 65 de ani.

Este frecvent în America de Nord afectând şi în Nord-Estul Europei şi este rar în America de Sud, Orientul apropiat şi Africa.

În America, bărbaţii negrii suferă de cancer de prostată cu 37% mai frecvent decât albii, având cea mai crescută incidentă din lume. Un număr tot mai mare de dovezi, vin în sprijinul legăturii dintre cancerul de prostată şi dieta bogată în grăsimi animale. Un studiu demonstrează că celulele neoplazice din cancerul de prostata uman, inoculate la şoareci, se dezvoltă de două ori mai lent la cei a căror dietă conţine 21%.

Se consideră că tot diferenţele dintre regimurile alimentare explică şi incidenţa de 120 de ori mai mare în SUA decât în China, unde alimentele grase nu fac parte dintre obiceiurile alimentare.

Unele alimente par a avea efect protector. Un studiu efectuat timp de 9 ani publicat în 1995 sugerează că produsele din roşii protejează împotriva cancerului de prostată probabil pentru că roşiile sunt bogate într-o substantă numită lycopene. Lycopene este un antioxidant, un agent chimic care inhibă procesele celulare de oxidare. Oxidarea celulară excesivă poate fi periculoasă pentru sănătate, pentru că se produc molecule numite radicali liberi.

De asemenea, rezultatele preliminare ale unui studiu efectuat în Finlanda arată că pe termen lung, doze moderate de vitamina E ca antioxidant dovedit pot împiedica creşterea tumorilor prostatice.

Factorii habituali, cum ar fi expunerea profesională la cadmiu, au fost de asemenea asociaţi cu risc crescut de cancer de prostată. Antecedentele familiale joacă de asemenea un important rol. Bărbaţii al căror tată sau frate au cancer de prostată sunt mai predispuşi să facă boala.

Cercetătorii au început să identifice markerii genetici pentru cancerul de prostată. Spre exemplu, Hereditary Prostate Cancer 1 (HPC 1), o genă detectată în 1996 pare a predispune semnificativ bărbaţii la cancer de prostată atunci când suferă mutaţii.